Apa în organismul uman

Biologie

Fără apă nu se poate realiza formarea, difuzia, transformarea, transportul, activarea, dezactivarea, combinarea şi recombinarea atomilor, ionilor și moleculelor care alcătuiesc substanţe mai mult sau mai puţin complexe. Cele mai importante reacţii biochimice (reacţiile de oxidoreducere, de hidratare, hidroliză, etc.) dar şi fizice (dizolvarea, transportul, presiunea, etc.) nu se pot desfăşura  fără apă.

Se cunoaşte faptul că pierderile masive de apă (deshidratările) conduc la întreruperea fluxurilor energetice şi metabolice, ceea ce înseamnă că omul îşi atenuează până la dispariţie capacităţile bioelectrice şi catalitice specifice materiei vii.

Rolul apei în organismul uman

            Numeroase procese vitale se desfăşoară datorită apei, această substanţă fiind de neînlocuit:

  – realizarea corespunzătoare a absorbției şi a digestiei
  – dizolvarea şi transportul unor substanţe (minerale, săruri,ioni, compuşi organici, etc.)
  – biodegradarea şi evacuarea unor substanţe toxice sau nespecifice
  – realizarea echilibrului acido-bazic şi a osmozei
  – reglarea temperaturii corpului
  – respiraţia şi nutriția celulară
  – realizarea unui mediu de reacţie pentru numeroase procese biochimice (hidroliză, hidratare, oxido-reducere, etc.)
  – asigurarea continuă a schimburilor de substanţe dintre mediul extern şi cel intern

Cantitatea de apă din corpul uman

  Procentul de apă în corpul unui adult este de 60%. În ceea ce priveşte importanţa, apa ocupă al doilea loc, după oxigen. Un deficit de apă de 15% din greutate duce la moarte în 6-7 zile. 

 Cantitatea de apă conţinută de organism diferă în funcţie de vârstă, sex, masa musculară, aşa cum se poate observa în tabelul de mai jos.

Cantitatea de apă din corp
Vârstă(%)
Fetus la 3 luni94
Nou născuţi84
Copil 0-1 an75
Adulţi67
Vârstnici<50

Repartiţia apei în corpul uman

Structurile cu cea mai mică cantitate de apă sunt  smalţul dentar- 0,2%, dentina -10%, ţesutul osos- 25%, iar cele cu cel mai mare procent de apă sunt ţesutul muscular- 75%, tesutul nervos -80%, rinichi-80-85%. Sucurile digestive conţin 99 -99,5% apă, iar plasma are 90 % apă.

Osmoza

Bilanţul apei           Bilanţul apei, la nivelul organismului omului, este spectaculos. Apa pătrunde în organism din lichidele ingerate, din alimente şi din oxidarea substantelor provenite din alimentele supuse digestiei. Din tubul digestiv, apa se distribuie întregului organism. În corp au loc numeroase procese de absorbţie şi resorbţie, astfel încât apa „se mişcă”, realizând un trafic intens, continuu.INTRĂRIIEŞIRIApa din lichidele ingerate50%Urină67%Apa din alimente30%Transpiraţie12%Apa provenită din oxidarea alimentelor20%Fecale  3%Expiraţie18%

În tubul digestiv intră aproximativ 11 litri de apă. Din această cantitate, apa exogenă reprezintă 2,5 l, restul provenind din secreţiile digestive (bilă 2,2 l, suc gastric 2,5 l, salivă1,5 l, secreţii intestinale 3 l, etc.

Drumul apei in organismul uman

Amintește-ți sistemul circulator și reprezintă schematic drumul unei molecule de apă din intestinul subțire pânâ la nivel renal

Observă plansa cu nefronul și indică procesele suferite de apă la nivel renal

Indică 2 deosebiri între urina primară și cea finală

Intestin subțire–vena portă–ficat–vene hepatice–vena cavă inferioară–atriu drept–ventricul drept–artera pulmonară–capilare pulmonare–vene pulmonare–atriu stâng–ventricul stâng–artera aorta–artera renala–rinichi

Hormonii care reglează echilibrul hidric

Indică rolul hormonului antidiuretic în reglarea echilibrului hidric

Indică rolul hormonului aldosteron în reglarea echilibrului hidric.

Indică rolul hormonilor tiroidieni în reglarea echilibrului hidric.

Determină reabsorbția facultativă a apei la nivelul tubilor distali și colectori ai nefronului (scade diureza, deci crește volumul sangvin

Tulburari ale echilibrului hidric

Pertubările metabolismului apei se datorează pierderilor excesive de apă (deficitelor de apă) – bilant hidric negativ sau retenţiei în exces a apei  – bilanţ hidric pozitiv.

Deficitul de apă interesează în special compartimentul extracelular, unde are loc o creştere a presiunii osmotice. Apa este atrasă din celule si se produce deshidratare celulara cu senzaţie de sete, uscăciunea mucoasei bucofaringiene. Tulburările semnalate se corectează rapid după ingestia corespunzatoare de apă.

Excesul de apă (hiperhidratarea). Prezenta unui exces de lichid în ţesuturile organismului reprezintă edemul, care poate fi prezent în compartimentul intracelular sau extracelular. Ingerarea excesivă de apă are urmări şi asupra circulaţiei sanguine, crescând volemia.

Deshidratarea

Edeme